Probleme adolescentine
22 Mai 2007Curios cum cineva iti poate lumina viata printr-o simpla sugestie.
Dar sa va explic intreaga poveste.
…
Dupa ce suntem obligati sa ne taram coatele si hainele proaspat curate pe jegurile numite "banci" in ceea ce un omulet [directorul] il numeste "liceu" mai trebuie sa si suportam vesnicele ore plictisitoare care oricum nu ne vor folosi la aproximativ nimic. De asemenea, mai trebuie sa suportam si profesori de pe vremea comunismului care inca se mai cred pe vremea lui Ceausescu, cand puteau face cu ou si cu otel elevii fara ca ei sa spuna nici un cuvintel.
Halal democratie. Dar la ce ma pot astepta cand insasi directorul ne spune tot timpul ca el e cel mai democratic om..el e seful?
Asa… sa nu mai discut despre profesoara mea preferata…de literatura engleza…. care tot timpul are binevointa de a-mi critica temele in tr-un mod atat de… "subtil"… incat ma face sa ma simt de parca sunt analfabeta si nu sunt in stare sa leg 2 fraze.
Da da da….probabil imi veti spune si voi [ca si alte 27 persoane] sa nu o bag in seama.
Imi pare rau dar nu pot. Intreaga mea existenta s-a bazat pe faptul ca ma pricep la scris. Asta pana cand am intrat la liceu si totul s-a daramat.
Clasa a 10… un chin si un calvar… Nervi si emotii pentru pregatirea pentru CAE. olimpiade [foarte amuzant...la romana si engleza]. Plus ca trebuie sa inghit dragutele mele colege care nu se pot btine de a face orice comentariu rautacios la adresa mea [si pe care am sa le f*t (la figurat) cu prima ocazie]
Asa ca tot ce am putut face e sa suport vesnicele critici ale iubitei mele profesoare care inca mai crede ca aceaste critici au rol constructiv.
NEWS FLASH!
Tot ce au reusit sa faca pana acuma au fost sa ma darame complet si sa ma impinga intr-o stare de amorteala si…de ce nu?… depresie….de care am crezut ca am scapat odata cu venirea caldurii.
Credeam ca daca tai tot raul posibil din radacina, voi avea o viata relativ normala.
Mda… nici nu am pretentii.
BOOM! Apare ceva care sa-mi strice viata. E atat de tipic.
Asa… acum, sa inchei redirectionarea aceasta imensa si sa ajung la intamplarea care mi-a luminat usor viata.
Ora de psihologie. Una din putinele ore care le pot numi interesant si profesoara e printre putinele care imi capteaza atentia prin tineretea cu care abordeaza subiectele in cauza.
Tema pentru ora respectiva era sa realizam un eseu pe tema " educatia si mediul sunt importante in dezvoltarea personalitatii" bazandu-ne pe un citat de-a lui Watson [un fel de Lenin al americanilor ( Lenin fiind cel care a zis ca poate face un bun bolsevic din orice copil)....diferenta intre cei 2 fiind esecul rusului ]
Am predat eseele si urma sa ne cheme la catedra cum le corecta pentru criticile, respectiv indicatiile necesare.
Fabulasem eu acasa 2 pagini despre tema respectiva si eram sigura ca voi lua cea mai proasta nota posibila. Aveam deja un 10, dar sigur nu ma asteptam la media 10.
Eram a 9a la catalog si inaintea mea au trecut printr-un calvar toti colegii din fata mea. Critici peste critici …. venise randul meu.
Mi-am auzit numele rostit si m-am apropiat incet de catedra. Profesoara inca mai citea un paragraf din eseu. Apoi m-a privit in ochi si intinzandu-mi foaia mi-a spus raspicat:
"Ar trebui sa faci ceva cu talentul tau la scris"
Am ramas stuperfiata. Tot ce am reusit sa ingan a fost un:
"Pe bune?"
Profesoara a inceput sa rada, probabil din cauza mutrei mele tolomace si a spus clar
"Da".
M-am inapoiat la loc mai incet ca un melc si incet mi s-a intins un zambet pe fata.
Dintr-o data toate rautatile profesoarei de engleza au disparut.
M-am simtit…. buna la ceva.
Charles Baudelaire spunea sa fim tot timpul poetii … chiar si in proza!
Iar o persoana al carei nume imi scapa la ora actuala spunea:
ADEVARATUL POET ESTE MEREU UN VIZIONAR SI, INDIFERENT DE LIPSA SAU PREZENTA PRIETENILOR, ESTE LA FEL DE SINGUR CA UN OM PE PATUL DE MOARTE.
Sunt un poet…
Tags: Probleme adolescentine
Iunie 3rd, 2007 la 15:04
intr-adevar miscator..si destul de adevarat. atunci cand cineva iti apreciaza talentul intr-o mare de oameni pe care nu ii intereseaza asta..parca te simti extreeeeem de bine. totusi..povestea ta suna cunoscut pentru ca am si eu o colega in clasa care trece prin aceleasi probleme tot cu o profesoara de engleza. din ce oras esti si la ce liceu?:D
[Reply]
Iunie 7th, 2007 la 10:35
sunt din timisoara…liceul teoretic william shakspeare
[Reply]
Noiembrie 27th, 2007 la 11:28
Copila, ai o problema. Undeva la educatie. Parerea mea.
[Reply]
Mai 25th, 2009 la 16:40
hmm..parerea mea..e ca u chiar ai avut inspiratzie cand ai scris…shi crede-ma ca itzi dau drepate..tzine-o tot asha…nu rezolvi prea multe publicandu-le p net…da oricum..imi place ca itzi spui parerea intr-un mod direct
[Reply]