Si vai, cata tragedie…
Duminică, Octombrie 28th, 2007O mana pe mouse, ca sa dau paginile in jos in Word, ma sprijin pe cealalta mana care tine intre 2 degete tigara, careia i-a picat scrumul pe birou de cel putin 3 ori.
Incerc sa scriu normal pe messenger, dar desigur ca nu pot.
Vad ca prin ceata.
E din cauza lacrimilor.
Cum sa plangi din cauza unei carti?!?! [De fapt 3... in fine]
Dar cum sa nu plang?
Doar a venit "cela" si a plecat si a revenit.
Doar 4 din 5 replici sunt de ordin lacrimogen. [tocmai am inventat
ordinul respectiv. Suna bine, nu?]
Culmea cum nu ma inmoaie relativ nimic…
Dar cand vine vorba de o carte.. romantica…
Aduceti servetelele, va rog.
Anyways, sa trecem la alte dezbateri la fel de jalnice si plictisitoare.
Duminica asta s-a dus dracului la fel ca si cealalta.
Nu am facut absolut nimic.
[Se pune partea in care am modificat 4 poze si am facut 2 wallpapere in Photoshop? Stiam eu.]
Deci, nimic.
Sunt plictisitoare.
Sau viata mea e plictisitoare.
Nu stiu acuma.
Nu pot sa gandesc prea mult la ora actuala.
Imi primul rand, inca sunt data peste cap [carte stupida, norocul tau ca te iubesc.]
In al doilea rand… mi-e lene.
Vreau sa ies putin.
Sa ma plimb.
Ma inghet de frig.
Ok, adevarul este ca vreau sa ma imbratiseze cineva.
Si nu, nu vreau o prietena.
Vreau o persoana de ordin masculin.
Unul din ala cu dereglari de hormoni.
Unul care se poarta sec cu mine de fata cu prietenii lui.
Unul care ma enerveze.
Dumnezeule, simt nevoia sa fiu enervata de un barbat.
Sunt culmea.
Palavragesc despre carti si cand incolo eu vreau sa fiu enervata.
"Termina cu minciunile" vocea dinauntrul meu striga.
It`s all part of the lie, love.
Vreau si eu o romanta din aia tomnatica.
[si daca o am, ma plictisesc peste 2 zile si inchei totul, deci care e rostul de a avea una?!]
Vreau sa-mi fie data viata peste cap.
Cata tragedie…
