sfant RDS
17 Septembrie 2009As a friend put it, daca vad cursorul miscandu-se singur, am dat de dracu…
lost my marbles
15 Septembrie 2009And I hope you’ll swallow your own marbles, just like I did with mine.
On a more dramatic note, am fost ieri la deschidere la liceu. Unde nu s-a auzit niciun "ce păr de căcat ai” sau "ce machiaj mişto ai”, nu s-a auzit nimic.
Epic fail. Major disappointment.
O mică remarcă sarcastică de la profa de engleză şi un profesor de religie care m-a stropit cu apă sfintită like nothing’s changed.
Too bad so many things actually changed. And there’s no going back.
Mă piş pe voi, nu mă mai duc niciodată acolo.
gone with the sin, my baby.
10 Septembrie 2009danke schon (pregatire pentru facultate)
7 Septembrie 2009Nu numai că nu-i luau mai mult decât vreo 5 minute să o ia de la capăt, dar Miruna a reuşit cumva să adauge şi o fărâmă de violenţă în intreagul raport intim, astfel relaţia noastră fizică şi spirituală nu va fi niciodată atinsă de plictiseală.
So thank you love for that, you always make me feel like a real woman.
PS: E exact ce credeţi
Am dat de bani.
2 Septembrie 2009Aşa deci, ca un copil râzgâiat ce sunt, am luat suma delapidată and I got nasty. Am intrat la Cărtureşti.
Problema: "Silvana, nu-ţi cheltui toţi banii că alţii n-ai să vezi prea curând”. Fat chance. Mi-au căzut ochii pe Dulce Companie de Laura Restrepo.
"Nu Silvana, las-o acolo, ţi-ai luat destule carti”.
"Dar o vreau”.
"Data viitoare”.
"Acuma”.
"Nu”.
Văzând că nu pot ajunge la un consens cu vocea raţiunii, am apăsat pe mute şi am decis că nu voi fi fericită dacă nu o iau aşa că am ieşit din Cărtureşti cu un număr de 7 cărţi în mână şi 13 lei în portofel (8 lei ţigările, mai am 5 lei).
Let’s rewind this for a bit and return to the past. Seara trecută mai exact când am reuşit să storc bani şi de la tata şi de la mama. Când am concluzionat că nu mi-e somn şi că nu voi dormi deloc. Aşa că am aşteptat ora 10 să se deschidă Cărtureştiul.
Back to the present. În drum spre casă mă gândeam cum mă voi lăfăi eu în pat şi voi citi Dulce Companie.
Primul lucru care l-am făcut când am ajuns acasă a fost să mă arunc în pat şi să adorm.
După aia mi s-a făcut ruşine.
Da. După ce am adormit.
Răzbunarea Broaştei Ţestoase.
1 Septembrie 2009Ţi se pare că într-un fel ai câştigat ceva? Dacă da, am o povaţă pentru cei care şi-au bazat zilele pe mituri. Ea sună cam aşa: n-aveţi decât să visaţi. Porcul n-a prins aripi, vulpea a pus repede laba pe struguri, retezând viţa cu ferăstrăul electric, iar Iisus nu mai stă demult de-a dreapta tatălui.
Realism: Iepurele fuge mai repede decât Broasca Ţestoasă. Mult mai repede. Şi e mai deştept (biologic vorbind). De aceea câştigă. La distanţă mare. OK?
Romantism sentimental: Iepurele plin de sine moţăie la marginea drumului, în timp ce virtuoasa Broască Ţestoasă trece şontâcăind pe lângă el şi ajunge la linia de sosire.
Suprarealism: Broasca Ţestoasă, echipată cu role, rucsac modern, geacă de piele neagră, şi ochelari de soare, alunecă fără efort, în timp ce iepuroiul depăşit se scapă în nădragi.
Poveste pentru copii PC: Iepurele şi Broasca Ţestoasă, care au demascat structurile politice şi sociale care incită la demonstraţii publice de competitivitate, abandonează cursa şi trăiesc paşnic într-o iurtă, refuzând toate solicitările presei pentru interviuri.
Postmodernism: Eu, autoarea, am inventat această poveste. Ea este un simplu construct. Iepurele şi Broasca Ţestoasă nu există în realitate, sper că aţi înţeles.
Deci unde-i eroarea în Răzbunarea Broaştei Ţestoase? Eroarea-i simplă: lucrurile nu se petrec niciodată aşa. Lumea nu îngăduie.
Vreau sa ma invelesc intr-o piele de foca, ca sa nu mai simt cat e de frig pe langa tine.
27 August 2009

